Regresia și Stările “alterate” de conștiință
Regresia, ca și alte instrumente de dezvoltare spirituală, are nevoie de o stare alteratăde conștiință, pe care ar fi corect să o denumim stare extinsă de conștiință.
Această stare este ceva ce fiecare om experimentează zilnic, chiar dacă nu știe că așa se numește atunci când meditează, vizualizează imaginându-și viitorul sau intră natural în stare de hipnoză, la fel cum poate intra și în regresie.
Copiii sunt primii care își aduc aminte cu ușurință de viețile lor anterioare, și până la vârsta de 3-4 ani mărturisesc cu naturalețe, ca și cum este evident că au mai trăit undeva-cândva și nu în acest corp sau timp fizic… Pe măsură ce creștem, fiecare dintre noi ne lăsăm prinși în visare cu ochii deschiși, sau ne lăsăm antrenați de acțiunea dintr-o carte, sau dintr-un film și experimentăm două stări: starea emoțională dată de trăirea acțiunii cât și starea conștientă a faptului că nu suntem fizic în acea actiune. Și în acest fel experimentăm transa hipnotică… de multe ori….
Uneori ne trezim că vorbim despre cu totul alte lucruri în contexte nepotrivite sau experimentăm sentimente de deja-vu și ne simțim familiar în situații aparent inexplicabile. Alteori avem vise, viziuni, imagini vii fără nici o legătură cu momentele în care ne aflăm, alteori simțim brusc mirosuri, auzim sunete, auzim în creierul nostru o melodie care sună redundant… și, cu timpul, pentru că nu ni le explică nimeni, fie considerăm întâmplările inexplicabile, fie ciudate, fie curiozități… Specialiști ca Denise Linn spun că aceste „ciudățenii” ar putea fi poduri către vieți anterioare.
Abordarea știintifică a fenomenelor de regresii (în vieți anterioare)!
Din punct de vedere științific, de aproximativ 50 de ani, regresia începe să fie acceptată ca metodă terapeutică bazată pe lucrul cu “potențialul uriaș de vindecare pe care îl are subconștientul accesat prin vizualizare și imaginație” (S. Freud).
Unul dintre motivele pentru care știința acceptă acest tip de terapie se bazează pe faptul că resursele subconștientului sunt practic nelimitate, iar creierul nu face distincție între imaginație și realitate.
De exemplu, un sportiv care vizualizează și imaginează o anumită performanță, poate atinge acea performanță chiar în lipsa antrenamentului fizic! Aplicând această observație, dacă facem o călătorie cu imaginația într-o viață anterioară în care subconștientul rezolvă o problemă de relații, spre exemplu, revenind în viața curentă (care seamănă ca tipar cu cea anterioară), este posibil și probabil ca subconștientul să recunoască tiparul ca și rezolvat, inclusiv în viața actuală!
Sunt suficient de multe exemple de acest gen:
găsirea sursei unor tipare limitatoare care împiedică relații de comunicare, bunăstare etc.,
dispariția unor dureri “fără motiv” (corpul transportă durerea prin timp până ce ea este eliberată din corp),
procesarea unor emoții distructive (furii, vinovății, rușini, neputințe etc.)
găsirea misiunii în viața curentă și multe altele.
Sunt exemple care atrag atenția asupra acestui fascinant instrument terapeutic care întregește posibilitățile de vindecare ale trupului și sufletului uman.
Provocările pe care le poți experimenta în proces!
Provocările pe care le poate întâmpina cineva în experiența de regresie țin de activitatea minții conștiente, și anume:
a) percepția că „nu e nimic, nu văd, nu știu”, care vine din teama de a nu greși, pentru că e mai puțin umilitor să spui că nu ști decât să răspunzi și să greșești. Soluția este să vorbești cu mintea ta ca ea să știe că abordați împreună experiența ca pe o joacă și că scopul vostru (al tău și al minții) este să colecționați piesele de pe parcursul vieții și abia la final să li se dea un sens.
b) tendința de a analiza dacă procesul este doar rodul imaginației sau este realitate. În acest caz, este util să i se spună minții conștiente că aceste întrebări nu își au rostul decât la sfârșitul experienței pentru ca ”Nimeni nu întrerupe un film ca să înțeleagă acțiunea; o lasă până la final și apoi o judecă”.
c) Mintea produce diversiuni în încercarea ei de a ne ține departe de promisiuni, fie pentru că acolo este o problemă importantă de rezolvat, fie pentru că este neantrenată. Atitudinea cu care se abordează procesul este una blândă și înțelegătoare, mai ales la prima experiență de acest gen. Important este să avem răbdare.
d) Am observat totodată că încordarea cu care se pornește regresia – “vreau să vizualizez, vreau să înțeleg” etc. – îngreunează procesul, iar așteptările nereale pot să blocheze călătoria. De aceea, o atitudine excelentă într-o regresie este să abordăm fenomenul ca pe o joacă, ca atunci când ești copil și abia aștepți să te joci de dragul jocului și nu pentru a câștiga.
Ce alte percepții mai poți avea în timpul regresiei și ce alte “trucuri” te-ar putea ajuta în această experiență?
“Călătorii în vieți anterioare” (sau în viața dintre vieți), percep aceste călătorii ca pe niște filme care se derulează în fața lor, ca și cum ar fi martori și apoi actori în filmul vieții lor sau într-o “regie” mult mai mare și mult mai cuprinzătoare…
Din experiența de lucru cu sute de clienți, individual și în grupuri, sugerez ca, pe durata regresiei, participanții să se relaxeze, să se conducă după „prima impresie”, să-și asculte intuiția și să încerce să nu judece, să prefere să facă mișcări fizice conform comenzilor primite, deoarece corpul stochează experiențe care pot sa declanșeze brusc o avalansă de amintiri dintr-o altă viață, să știe că își pot debloca mintea prin inspirație și expirație și că orice percepție „este perfectă” (atat imagini, gânduri, emoții, cat si senzații fizice, sunete sau mirosuri ) și că nu există o formulă exactă de a percepe lumea subiectivă… de aceea este subiectivă, corect? Iar, cel mai important… instrumentele pe care le folosește mintea noastră în regresie – vizualizarea și imaginația – s-ar putea să nu ne releve clar „filmul vieții”, pentru că doar 70 % din oameni vizualizează cu ușurință în stările de relaxare, însă 100% dintre oameni vor avea senzația că știu ce se întâmplă „acolo”, si aceasta pentru că toți oamenii au clarcunoaștere (intuiție)!
În ultimă instanță, chiar și cel mai analitic participant poate aborda regresia simplu, ca un exercițiu de imaginație ghidată, de antrenare a propriei intuiții pentru a accesa mai ușor mintea subconștientă și a folosi puterea ei imensă de vindecare.
De ce sunt atât de multe tragedii inexplicabile în jurul nostru?
De multe ori, însă, sufletul are încercări mult mai grele: morți timpurii, suferințe fizice sfâșietoare, handicapuri, drame chiar de la vârste foarte mici, și toate vin cu următoarele întrebări: „de ce trebuia să moară un copil?”, „cu ce a greșit copilul acesta nevinovat?”, „ce sens are această boală pentru un om?” etc.
Oare sunt pur întâmplătoare aceste tragedii? Oare ar putea să însemne și altceva decât „ghinion-tragedie-nedreptate”? Un mare specialist în acest domeniu, Michael Newton, spune că: „Pe tărâmul sufletelor nu există victime, doar voluntari”. Oare am putea aduce o înțelepciune mai înaltă asupra evoluției sufletului și a planului său, încă înainte de a ne naște? Și, dacă ar fi așa, oare ce impact ar putea avea asta asupra omenirii, acum, la ceas de mare deschidere spirituală?
Concluzii…
Pe măsură ce trăim, inventăm și reinventăm și, în fiecare moment, ne imaginăm cum am vrea sa fie viața noastră… Altfel, la ce bun să avem „o forță creatoare în noi”?
Pentru a-ți aminti viețile tale, relaxează-te și fii dispus să inventezi folosind cel mai puternic instrument spiritual al ființei umane: Imaginația!
Folosită încă din timpuri străvechi de către clarvăzători ca să patrundă în alte dimensiuni și ca să călătorească prin timp și spatiu, imaginatia folosită corect aduce cu ea rezultate terapeutice valoroase, vindecări, echilibru, ștergerea tiparelor nebenefice și mai ales ne aduce în fată misiunea și scopul în această dimensiune a existenței noastre pe Pământ.
Susțin opinia că Umanitatea nu a fost niciodată mai pregătită să accepte acest instrument terapeutic și că a venit momentul să readucem valoarea imaginației în viața de adult responsabil care vrea să se cunoscă pe sine complet, și din punct de vedere spiritual.
Și pentru asta folosește ca poarta trecutul…pentru că trecutul este doar începutul…
PREZENTARE și REFERINȚE
